[RO] Adblocker

| May 28, 2020 min read

Dorin (Boerescu, CEO 2Performant) a postat o chestie foarte interesantă pe profilul personal de Facebook:

Iar chestia asta m-a motivat să-i răspund și să contribui și eu la firul acela de discuție.

Pentru că e o părere pe care aș vrea s-o păstrez și să nu se piardă în efemeritatea Facebook, am zis să copiez aici și ceea ce-am scris acolo, în comentarii, plus câteva chestii extra.

Eu și AdBlocker-ul

Eu am folosit AdBlocker până prin 2012 (aprox.) și l-am folosit din 2 motive:

  • pentru că reclamele erau prea intruzive

  • pentru că remarketingul era prea agresiv

Nu îl mai folosesc pentru că mă interesează să știu cum se promovează alții, mai ales în zona de eCommerce, și vreau să fiu la curent cu chestia asta. Altfel, dacă n-aș lucra în domeniu, probabil că n-aș avea nicio remușcare în a-l folosi.

În plus, prin 2012, când lucram la 2Parale era nasol cu adblocker, că nu prea puteai testa codurile de tracking. și apoi am rămas cu obiceiul ăsta.

Pe calculatorul alor mei, de exemplu, fiind mai puțin tech savvy, le-am instalat AdBlocker pentru a-i feri de problemele generate de reclamele intruzive pe diverse site-uri pe care mai ajung și care le exploatează necunoștința pentru a-și instala malware, spyware sau alte asemenea.

Adevărul e că întreg ecosistemul e fucked up. Mi se pare că e o spirală care îi îngroapă și pe publisheri, și pe advertiseri.

Publisherii se spală pe mâini și externalizează spațiile de reclamă, uneori făcând asta cu un business model nesustenabil. Și, după ce-și bat joc de experiența utilizatorilor pe site-urile lor, după câțiva ani pun lacătul.

Advertiserii forțează prețul în jos și nu le convine când nu văd cifrele pe care le doresc la final de lună, punând presiune și mai mare pe rezultate care trebuie scoase din pălărie.

Iar la final, utilizatorii, prinși între cele 2 entități, se descurcă cum pot. Unii renunță la a mai intra pe site-urile respective, alții îndură, alții folosesc Adblocker.

Gabi și remarketing-ul

Foarte mulți advertiseri exagerează și, de dragul rezultatelor, împing industria și mai tare spre abordări și mai agresive.

Spre exemplu, eu sunt în targetul Aggranda (o agenție de RPA din România) și mă interesează să fiu la curent cu noutățile de la ei. Problema e că remarketingul lor agresiv mă exasperează.

Bă, am văzut clipul ăla cu Pișcot probabil de vreo 20 de ori într-o zi. l-am văzut cap-coadă, nu am dat skip, pentru că mă interesa. Dar, pe bune, ce trebuie să fac să te oprești și să-mi servești altceva?

Nu mai vorbesc de Melania Medeleanu cu „Canopy îți prezintă o oportunitate”…

Ori aici intervin și feature-urile platformelor: am zis la Google și la Facebook să se oprească, pentru că nu mai vreau reclamele alea. Au ținut cont de opțiunea mea cca. o săptămână. Now we’re back to square one.

Ca utilizator, ce soluție îți rămâne aici? De încercat cu frumosul, am încercat, nu merge.

Iar aici, Cristi Ignat, antreprenorul din spatele Aggranda și Canopy, fost coleg cu mine la 2Parale, un profesionist pe care îl cunosc de ceva vreme și pe care îl respect pentru toate realizările sale, răspunde ce scrie mai jos (citez):

Intrebarea mea este: stiind ca oricum iti vor fi livrate in anumite cazuri 7 reclame la fiecare 10 videos vazute, preferi sa vezi cate 7 reclame diferite? Sau aceeasi? Probabil, ca utilizator, vei prefera diversitate. Dar ulterior, nu vei tine minte niciuna din ele, chiar daca unele ar fi in targetul tau.

Ca advertiser, eu prefer sa vezi cat mai reclame ale mele. Stiu ca poate deveni agasant sau frustrant uneori. Dar imi asum asta. Functioneaza 🙂 - cifrele spun asta.

Cristi Ignat - owner Aggranda / owner Canopy (agenție de PPC)

Eh, aici eu și Cristi nu vedem lucrurile la fel. Și mie mi se pare că aici, Cristi, face parte din problemă.

Acțiune și reacțiune

Cum spuneam și pe Facebook, mie ca utilizator, nu-mi pasă dacă văd 7 reclame diferite sau doar 3. Nu e treaba mea să mă gândesc la asta.

Eu merg acolo (pe YouTube sau pe alte site-uri) pentru altceva.

Reclama din platforma pe care o utilizez e ceva ce eu tolerez din 2 motive:

  • știu că asta e forma mea de a plăti pentru conținut (atunci când nu o fac direct)
  • sper ca la un moment dat să aflu din reclamă o informație valoroasă (despre un serviciu, despre un produs, despre whatever something)

Problema mea e cu atitudinea din partea advertiserilor precum Cristi este asta:

„Stiu ca poate deveni agasant sau frustrant uneori. Dar imi asum asta”

Adică eu, advertiser, știu că fac ceva greșit dpdv. UX și că imping limitele sistemului și că nu contribui cu nimic bun pe termen lung.

Însă prefer, de dragul câștigului pe termen scurt, să fac asta. Pentru că nu există consecințe și nici repercursiuni. doar câștig.

Nu e nimic ilegal în ceea ce face Cristi. Probabil, în funcție de cine e întrebat, nici imoral sau greșit.

Ori eu cred că atitudinea asta a dus la situațiile comice de care vorbeau și alții în comentarii:

  • 1 MB conținut, 9 MB trackere (pentru că de ce nu)
  • repetiția reclamelor la infinit (picătura chinezească)
  • bannere intruzive și disruptive care ajung să te enerveze mai mult decât să te ajute și așa mai departe.

Iar adblockerele sunt, din punctul meu de vedere, o metodă inginerească de a răspunde la o problemă care nu e deloc inginerească.

Epilog

Atât timp cât pentru acțiunile noastre nu există norme (sau legi) acceptate de toată lumea, sistemele se vor auto-regla prin propriile mecanisme. Oamenii vor înceta să mai acceseze anumite site-uri care îi enervează, site-urile respective vor apăsa tot mai tare anumite pedale ca să nu le scadă audiența (clickbait much) și tot așa.

Problema pe care o văd eu aici e că în lipsa unor consecințe pentru acțiunile noastre, la un moment dat, toată șandramaua se duce naiba cu totul.

Ca să nu se întâmple asta, actorii implicați aici aduc arme noi pe masă:

  • adblockers
  • schimbări de algoritm
  • better ads
  • browsere care pun data privacy pe primul loc sau care blochează anumite comportamente

Doar că și asta mi se pare un joc de-a șoarecele și pisica. Dar, probabil, ca orice ecosistem, până la urmă, ajunge la un echilibru.

Time will tell.