[RO] Tânăr și flămând

| Feb 11, 2019 min read

Tânăr și flămând

Prima dată am auzit expresia asta la un interviu, în 2010, când am aflat că toți candidații pentru jobul respectiv trebuiau să fie din categoria „young and hungry”. Angajatorul respectiv dorea oameni mai puțin experimentați în tradiția acelei industrii, pe care să-i modeleze în spiritul afacerii pe care încerca s-o creeze.

Ideea bună, de altfel, ca orice altă idee în aflată în stadiul de idee. În practică, lucrurile s-au dovedit însă a nu fi chiar ca în filme.

Smart money

Recent însă, am auzit o expresie care mi-a plăcut foarte mult și cu care am rezonat: smart money. A zis-o Dragoș Nicolaescu la un meetup organizat de Founders Institute, pe subiectul „cum să începi o afacere în timp ce lucrezi, ca angajat” (link).

Dragoș spunea că a avut o întâlnire cu niște antreprenori care căutau early investors în business-ul lor (la momentul ăla fiind doar o viziune) și ne împărtășea că s-a simțit ca și cum el era cel intervievat, și nu invers.

Și că a primit replica: noi nu căutăm doar bani de investit, noi căutăm smart money - bani care să vină la pachet cu mentorat, cu o rețea de cunoștințe, cu experiența unor investiții anterioare care să ne ajute să fim mai buni decât suntem acum.

Înapoi la realitatea zilelor noastre

Acum, cele 2 chestii se intersectează la un moment dat undeva: „young and hungry” cu „smart money”. Acum, nu-mi dau seama cum ar trebui să scriu asta în română, în capul meu sună mai bine în engleză, așa că:

When you’re young and hungry, sometimes you don’t have the (financial) power to say no. Sometimes, any money is good money.

Totuși, eu am descoperit că există un moment în viață în care “any money is good money” începe să scârțâie, ca strategie de abordare a planurilor - fie ele pe termen scurt sau pe termen lung.

Cred că vine un moment în viața (profesională) a fiecăruia dintre noi în care putem spune că ne-am ghiftuit destul și că de-acum înainte suntem mai atenți la cum ne alegem provocările. Că n-ar mai trebui să zicem „da, sigur, facem”, gândindu-ne că la final de lună va fi plătită o factură în detrimentul unor ore lungi și istovitoare de muncă pe care, de fapt, nu ne-o dorim.

Sigur, face bine la cashflow, însă pe termen lung, nu cumva ne pierdem timpul alergând după „dumb money”?

E o provocare și în asta, să fii capabil să încasezi de pe urma fiecărei nevoi, dar asta cred că te dezavantajează, pe termen lung, pentru că te limitează la a rezolva probleme „dumb”.

Totuși, cred că pentru a putea gândi lucrurile așa ai nevoie de câte ceva:

  • să nu negociezi pe burta goală; oricât ai vrea să faci lucruri smart, dacă nu reușești să-ți acoperi nevoile de bază, e complicat
  • să ai experiență suficientă încât să faci o distincție rațională între smart și dumb, nu să te scuzi, de fapt, pentru lipsa ta de interes, motivare sau energie
  • să conștientizezi valoarea timpului tău

Ori cred că lucrurile astea vin, de fapt… cu vârsta.

Acum, vă rog să mă scuzați, eu sunt la câteva zile distanță de a mai adăuga un an în plus la vârstă și m-au apucat puțin cugetările 😄